http://www.scribd.com/doc/13212485/Figurile-de-stil-Partile-de-vorbire-gasite-in-Biblie

Figurile de stil

Partile de vorbire gasite in Biblie


Biblia se interpreteaza literar. Aceasta inseamna a spune exact ce spune ea, dar fara a ignora genurile literare folosite in exprimare. Ea este intr-adevar o carte speciala, in mod unic inspirata de Duhul Sfant, insa aceasta inspirare a ei nu transforma literele, cuvintele, propozitiile si frazele ei in formule magice. Chiar inspirat de Dumnezeu, un verb ramane un verb, iar un substantiv este un substantiv. Intrebarile nu devin exclamatii, iar naratiunile nu devin alegorii. Principiul interpretarii literare necesita cel mai atent studiu al formelor de exprimare ale textului. Pentru a putea interpreta bine Biblia este nevoie sa avem o idee despre genurilor literare sub care textul pe care-l studiem poate sa apara.
In viata de zi cu zi facem o deosebire aproape neobservabila intre genurile literare pe care le intalnim. De exemplul cand citim ziarul nu spunem ca citim un roman si cand ascultam stirile, banuiesc ca nu credem ca ni se spun basme! Adica, deosebim ce citim si ce auzim si putem recunoaste o poezie sau o naratiune. A nu face acelasi lucru cu Biblia poate conduce la un esec al interpretarii ei. Cunoasterea macar generala a genurilor literare in care aceasta a fost scrisa este cruciala pentru corecta ei interpretare.

Pentru a dovedi necesitatea cunoasterii formelor literare prin care se exprima Dumnezeu dati-mi voie sa va amintesc ca foarte multi oameni desconsidera realitatea istorica a unei intamplari ca acea a inghitirii lui Iona de catre balena si o interpreteaza ca fiind doar o legenda si un mit menit sa descrie invierea lui Isus, si ca aceasta nu a avut loc in realitate. Din ce motiv? Din cauza ca acestia nu pot face deosebirea intre felul de literatura care se gaseste in cea mai mare parte a cartii, si anume, un poem dramatic care se sustine ca nu comunica o intamplare reala ce a avut loc in istorie, astfel subminand infailibilitatea si inspiratia Scripturii. In ciuda formei poetice in care se exprima uneori Iona nu inseamna ca peripetia lui nu a avut loc. Este un exemplu al esecului de a intelege corect genul literar continut in aceea carte. S-au "poticnit" de forma in care a fost scrisa!

In acelasi fel altii desconsidera Scriptura datorita exprimarii hiperbolice (o afirmatie exagerata intentionat cu scopul de a produce un efect – cum o defineste un dictionar). De exemplu, indica criticii ei, se spune ca Isus a strabatut toate satele si cetatile pentru a predica (Mat. 9:35), ori lucrul acesta nu era posibil fara ca Isus sa petreaca sute de ani de viata pamanteasca! Inseamna oare aceasta ca Isus a luat fiecare localitate din Palestina la rand pentru a-i predica Evanghelia, sau doar ca a trecut prin foarte multe cu acest scop?


In acelasi fel se exprima si cu privire la afirmatii ca, "Tot tinutul Iudeii si toti locuitorii Ierusalimului au inceput sa iasa la el; si, marturisindu-si pacatele, erau botezati de el in raul Iordan… (Mc. 1:5), spunand ca Biblia este neserioasa exprimandu-se in acest fel pentru ca practic noi stim ca era imposibil ca "tot" tinutul sa "iasa" la El (la urma urmei cum poate veni un tinut la un om?)!!
Dar oare nu ne exprimam noi astazi la fel cand spunem ca echipa de fotbal a orasului Sibiu (!) castigatoare a Cupei a fost intampinata la stadion de "toti" locuitorii orasului? Este aceasta o dezinformare, o inexactitate, o stire falsa? Nu este mai degraba o exagerare nevinovata aruncata cu scopul de a sublinia numarul nespus de mare de oameni care au venit sa-i vada pe campioni?!

Alti mari carturari/savanti neaga istoricitatea si inspiratia Bibliei pentru ca Isus a afirmat ca grauntele de mustar este cea mai mica dintre toate semintele (Mat. 13:32) iar lucrul acesta astazi se stie ca nu este adevarat. Dar din pacate, nu se mai intreaba ce-a vrut Isus sa spuna folosind dimensiunea intr-adevar mica (dar, nu cea mai mica) a semintei de mustar si nici nu se uita la contrastul pe care El l-a trasat in acest fel. Aceste grave erori se savarsesc din interpretarea gresita si din negarea rolului pe care figurile de stil il joaca in revelatia Cuvantului lui Dumnezeu. Noi nu putem face asa.

De aceea, doar o potrivita analiza a figurilor de stil poate descifra unele dintre confuziile si perceptiile gresite ale Bibliei pe care si noi le putem avea. Sa incercam sa le cunoastem.

Unul dintre cele mai relevante mijloace literare folosite in Cuvantul lui Dumnezeu sunt figurile de stil, limbajul simbolic sau figurativ. Acestea trebuiesc cunoscute si definite pentru ca sa poata fi interpretate bine. Inca odata, unele dintre cele mai grave erori de interpretare a Bibliei intervin ca si consecinta a necunoasterii si nerecunoasterii acestor forme. Exemplul Martorilor lui Iehova care folosesc personificarea Intelepciunii din Proverbul 8 este graitor. Ignorand personificarea ei, acestia folosesc in mod neautorizat pasajul pentru a sustine ca Isus este o fiinta creata, si nu Fiul necreat al lui Dumnezeu, ce mai degraba a creat alaturi de Tatal si Duhul Sfant, decat a fost creat.

Pe de alta parte, abuzul acestor forme de exprimare a dus la negarea unor realitati biblice si a unor doctrine stravechi ale credintei crestine. Este vorba despre negarea moderna a iadului de catre unii dintre teologii protestanti ai deceniului trecut ce au apelat la aceste figuri de stil pentru a-si sustine interpretarea lui simbolica. Aceste doua exemple de interpretare gresita a figurilor de stil ar trebui sa fie suficient de convingatoare incat sa acordam o deosebita atentie cunoasterii si interpretarii lor.

Milton Terry ne prezinta acest subiect cu mare maiestrie:

Tendinta naturala a mintii omenesti este de a trasa in permanenta comparatii si a face asemanari. Astfel, prin utilizarea metaforelor si asemanarilor emotiile omului pot fi intensificate, iar imaginatia lui stimulata. Chiar daca pentru a ne exprima ideile noastre, am fi in stare sa folosim cel mai copios limbaj posibil, nespus de bogat in cuvinte si expresii, mintea noastra inca ne-ar cere sa ne comparam si sa ne contrastam ideile, o asemenea operatie necesitand o varietate de expresii si de figuri de stil. O atat de mare parte din cunoasterea noastra a fost dobandita prin intermediul simturilor, incat toate ideile noastre abstracte si toate conceptele spirituale au o baza doar materiala. "Nu este greu de observat", spune Max Muller, "ca intreg vocabularul nostru religios stravechi este alcatuit din metafore". In ce ne priveste toate aceste metafore au fost uitate. Noi vorbim de duh fara sa ne gandim la suflare, de ceruri, fara sa ne mai gandim la cerul Terrei, de iertare fara sa ne mai gandim la izbavire, sau de revelatie fara sa mai gandim la dezvaluire, (sau, de inima fara sa ne gandim la organul fiziologic, de mantuire fara sa ne mai gandim la scapare, salvare etc.; n.tr.) Insa in limbajul antic fiecare dintre aceste cuvinte, chiar fiecare cuvant care nu se referea la un obiect material, se afla inca in starea de dezagregare, pe jumatate spiritual si pe jumatate material, stralucind sau palind, in functie de capacitatile utilizatorilor sau ale ascultatorilor sai."
Milton S. Terry, Biblical Hermeneutics (Grand Rapids: Zondervan Publishing House, n.d.), p. 244.

Asa cum deja am indicat, folosirea uzuala a unui cuvant din Biblie s-ar putea sa nu fie literala. Utilizarea figurativa a unora este ceea ce ne ingreuneaza noua enorm intelegerea Bibliei. Cu toate acestea toate formele de literatura folosesc limbajul figurativ si figurile de stil. Le poti gasi in articolele de ziar sau in Shakespeare. Sau, chiar daca nu ati realizat, si d-voastra le folositi in vorbirea de zi cu zi: "iute ca sageata", "foame de lup" etc.

Figurile de stil permit sa se spuna foarte mult folosind doar cateva cuvinte. Ele stimuleaza imagini mintale si sentimente care intaresc sau imbogatesc afirmatiile tale. Acestea adauga claritate, frumusete, exactitate si fac ideea sa fie mult mai interesanta. Spre exemplu, poti spune, "mi-e foame", dar gandeste-te cu cat mai expresiv ar fi sa spui, "am o foame de lup"! Cu toate acestea figurile de stil nu sunt doar niste ornamente (podoabe) alte vorbirii, ci constituie o forma de comunicare a unor intelesuri. Noi le vom studia pentru a putea intelege contributia pe care acestea o aduc textului biblic. Scopul nostru este sa ajungem sa intelegem corect Scriptura nu doar sa fim in stare sa-i spunem pe nume unei figuri de stil.


Astfel, a fost odata o familie numita ASEMĂNAREA. Unii dintre vecinii ei i-au inteles gresit pe membrii ei. Vedeti, acestia nu pricepeau ca aceasta familie este o familie de actori care-si petreceau mai tot timpul jucand un rol. Familia ASEMĂNARE cuprinde cinci membrii:

1)    SIMILITUDINEA
2)    METAFORA
3)    TIPUL
4)    ALEGORIA
5)    PARABOLA (sau, PILDA)

In aceasta prima familie a figurilor de stil se regaseste o singura trasatura comuna: toti membrii ei se aseamana intr-un fel sau altul cu obiectul cu care se compara. In cele mai multe cazuri asemanarea aceasta se limiteaza doar la caracteristicile esentiale si de regula acestea sunt definite in portiunea care se studiaza.

Tipurile, alegoriile si parabolele de obicei sunt putin mai complete si pot participa in mai multe comparatii. Trebuie sa atragem atentia asupra pericolului ca imaginatia omeneasca sa le duca in extreme sugerand interpretari bizare.
Ce potential urias se gaseste in limbajul figurativ! Sa exploram cateva dintre exemplele folosite in Biblie. Mai jos aveti enumerate cateva dintre acestea, cat si situatiile in care ele sunt utilizate.


Similitudinea


Similitudinea este "fiul cel mai mic" (mezinul) acestei familii. Rolul sau este unul foarte simplu, el intotdeauna anuntand ce va face. Astfel el iti spune, "acum ma voi purta ASEMENEA unui urias" si-l vei vedea intrand in camera tropaind si calcand apasat ca un urias. El isi joaca rolul. Alteori, iti va explica, "sunt imbracat CA SI un politist". Micutul similitudine va folosi intotdeauna cuvintele "ca", "asemenea", "ca si", pentru a explica ce va face.

Biblia foloseste multe similitudini. Observati doar ce spune Isaia 53:6: "Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui…". Astfel, profetul Isaia traseaza o comparatie directa intre noi si niste oi. Evident, nu vrea sa spuna ca si noi avem patru picioare si lana (unii, poate!), ci ca noi sunt ASEMENEA oilor in aceasta privinta: ne-am ratacit/pierdut de Creatorul nostru! Ne-am departat de Dumnezeul nostru!
Isaia 55:9 ofera o alta similitudine. "Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre." Observati ca in acest caz similitudinea apare sub o forma diferita. Intai se spune "cat de", apoi "atat de" realizand asemanarea. Aceasta este trasatura de baza a similitudinii. Ea intotdeauna va face o asemanare folosind cuvinte de acest fel. In general o similitudine va fi scurta, insa uneori poate fi foarte lunga intinzandu-se pe cuprinsul a mai multor versete (vezi, Is. 55:10-11).
Alte aparitii ale similitudinii: Romani 12:4, Psalm 102:6, Judecatori 13:6, 2 Samuel 22:34, Matei 28:3, Isaia 40:15.


Intai, haideti sa comparam similitudinea cu metafora. Efeseni 5:22-27 reprezinta o similitudine pentru ca in acel pasaj se face o comparatie formala, pe de-o parte intre Hristos si Biserica, si de cealalta parte, intre sotii si sotiile lor. Cuvintele "ca", "tot asa", "ca si", "cum", sunt cele ce o evidentiaza. Aceasta figura de stil are rolul de a sublinia si a innobila relatia casatoriei. Acest lucru se poate vedea zugravit in tabelul de mai jos:

Un exemplu de dezvoltare a interpretarii unei similitudini

Cum este HRISTOS ŞI BISERICA    Tot asa sunt SOTII SI SOŢIILE   
CUM a iubit si Hristos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea... Efes. 5:25    Barbatilor, iubiti-va nevestele CUM a iubit si Hristos Biserica... Efes. 5:25   
"CA s-o sfinteasca" (Efes. 5:26), adica pentru a putea sa o foloseasca in scopul pentru care a creat-o:  a) ca si o expresie a propriei sale VIETI si CARACTER. b) pentru a ne implini, ca si madulare ale Sale, slujbele si darurile date noua de Dumnezeu. c) multe altele, adaugati d-voastra!   
TOT ASA SI sotul sa-si sfinteasca sotia lui daruindu-si viata lui ei, si sa o sprijine sa-si:  a) exprime propria ei personalitate si viata in Hristos. b) foloseasca darurile ei intr-o lucrare spirituala. c) sa se ingrijeasca de casa ei, implinindu-si menirea fata de sotul si copiii ei.   
"ca sa infatiseze inaintea Lui aceasta Biserica, slavita" (Efes. 5:27), adica, ca el sa se poata bucura de beneficiile rezultate din dragostea Lui jertfitoare fata de Mireasa Lui. Prin dragostea Lui, sa duca la desavarsirea umanitatii noastre.   
CA sotul sa poata cauta implinirea sotiei sale, a se bucura de ea. Sa se poata bucura de frumusetea si de gloria rolului ei de femeie in familia lui. Indeplinindu-si rolul sau de cap al familiei sa o conduca prin dragostea lui la implinirea ei.   
"fara pata, fara zbarcitura sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana" (Efes. 5:27). CA lucrarea Lui in noi sa continue si sa fie dusa la indeplinire, si CA noi sa-i apartinem in intregime Lui.
TOT ASA sotul sa-i ramana credincios ei, prin devotament si fidelitate, in ciuda problemelor.
"dupa ce a curatit-o prin botezul cu apa, prin Cuvant" (Efes. 5:26). Prin comunicarea pe care, din dragoste, El a initiat-o, sa ne apropie si sa ne tina in dragostea Lui.
TOT ASA si sotul trebuie sa-si comunice dragostea pentru sotia lui, amintindu-si ca dragostea se exprima singura, ca lui ii revine initiativa de a demonstra acest lucru, asa cum si Hristos a facut-o. Doar atunci, si el va iubi asa cum Hristos a iubit.   


CUM SE INTERPRETEAZĂ? Privind la trasatura comuna subliniata la partile sau obiectele asemanate.


Metafora



"Domnisoara" METAFORĂ este sora mai mica a micutului SIMILITUDINE. Ea este cu putin mai in varsta decat el, dar si ea contine parti scurte. Si ei ii place de asemenea sa joace unele roluri, dar nu spune tuturora ce face. Uneori poate spune, "sunt o printesa", iar unii s-ar putea sa o creada, dar prietenii si familia ei stiu ca nu este. Alteori, s-ar putea sa spuna "sunt un fluture", dar de data aceasta toti sa stie ca ea doar juca rolul unuia. Rolurile ei aduc foarte mult cu cele ale familiei ei, insa sunt mult mai scurte.

Prin contrast, metafora nu este atat de directa ca si similitudinea. Ea comunica o impresie (exprima o imagine) mai mult prin intermediul sugestiei. Prin expresiile, "Voi sunteti sarea pamantului…" (Mat. 5:13) si "Voi sunteti lumina lumii" (Mat. 5:14), Domnul nostru Isus apeleaza frecvent la metafore pentru a exprima adevarul incontestabil al faptului ca crestinii se presupune sa joace un rol hotarator in schimbarea lumii. In vremurile acelea, si nu numai, sarea era principalul mijloc prin care se oprea descompunerea pestelui sau a carnii, astfel incat folosirea acestei imagini de catre Isus a avut efect asupra ascultatorilor Sai. La randul ei, lumina ne permite sa ne aratam plini de incredere. Ea alunga intunericul. Daca nu vedem inainte, ne pierdem si ne ratacim. Insa lumina lumineaza in intuneric. Cuvintele "sare" si "lumina" sunt folosite pentru a sugera o comparatie. Noi ar trebui sa fim in lumea aceasta CA SI lumina si sa ne comportam CA SI sarea. Aceste metafore puternice ne conving de importanta deosebita a rolului nostru in aceasta lume.

In Biblie sunt folosite numeroase metafore. De regula, metafora se bazeaza pe o anume trasatura care este dorita sa apara intre cele doua parti. Dupa cum am vazut mai sus, atat sarea, cat si crestinul joaca un rol comun, fiecare pe taramul lui, de conservare, de impiedicare a stricaciunii. Aceasta este trasatura care se poate intalni la obiectele asemanate, indiferent de cat de diferite sunt in natura lor.

INTERPRETARE
Pentru fiecare metafora ar trebui sa punem intrebarea, "in ce fel caracterizeaza sau explica obiectul cu care se face comparatia?", sau, "care este principala utilizare a obiectului din metafora?" Isus a spus in Ioan 10:11 "Eu sunt Pastorul cel bun. Pastorul cel bun isi da viata pentru oile sale". Dupa descrierea metaforei, El explica calitatea pastorului care i se potrivea si Lui, si anume faptul ca El isi va da viata pentru oile Sale. Astfel, Scriptura va explica singura figura care este folosita. Vezi, Ioan 6:51; 15:1; 10:9; 14:6; Matei 5:14; 1 Corinteni 3:9; Luca 13:32.


Tipul (umbra)

Cel mai varstnic fiu al familiei ASEMĂNARE este adolescentul TIP. Lui ii place nespus de mult sa imite, sa mimeze si sa reconstituie mici scenete. Show-ul sau preferat este parada de siluete. El aranjeaza ca lumina reflectorului sa cada asupra lui dintr-o parte pentru ca umbra lui sa fie proiectata pe ecran. Atunci el isi joaca diversele lui roluri. Audienta lui este impresionata de jocul de umbre care se petrece in acelasi timp cu derularea rolului sau. Cu toate acestea rolul sau este uneori greu de inteles. Nu-ti dai seama imediat ce joaca. De aceea, este nevoie ca cineva sa ne explice.

Studiul tipurilor (umbrelor) biblice este unul foarte bogat si care aduce foarte multe satisfactii. In Coloseni 2:17 tipurile sunt denumite "umbra lucrurilor viitoare". Dumnezeu a folosit umbrele in Cuvantul Sau pentru a ilustra multe din adevarurile Sale esentiale. Astfel jertfa lui Hristos a fost "jucata", "imitata", de jertfele de animale ale Vechiului Testament, sau templul este "umbra" locului ceresc unde se gaseste Dumnezeu. In acelasi fel Biblia vorbeste de Adam (Rom. 5:14) spunand ca este "o icoana preinchipuitoare a Celui ce avea sa vina" (daca, doriti, "un prototip"), adica, a lui Hristos.


Diferitele forme sub care apare tipul (umbra) in Biblie

Ca si intamplare (eveniment)
In cel de-al 10-lea capitol al primei epistole catre Corinteni se descriu mai multe intamplari care s-au petrecut in timpul ratacirii prin pustie a israelitilor. Aceste lucruri denumite in greceste "typikos" (cuvant ce se gaseste doar in acest loc!) se spune ca au fost retinute pentru invatatura noastra:
"Aceste lucruri li s-au intamplat ca sa ne slujeasca drept pilde, si au fost scrise pentru invatatura noastra, peste cari au venit sfarsiturile veacurilor" (1 Cor. 10:11).

Ca si obiect (lucru)
In Evrei 10:20 valul, sau perdeaua din interiorul Templului este obiectul cu care se compara trupul lui Isus Hristos, ce a fost rastignit pe cruce.
Astfel, dar, fratilor, fiindca prin sangele lui Isus avem o intrare sloboda in Locul preasfant, pe calea cea noua si vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinlauntru, adica trupul Sau…

Astfel, un obiect poate servi de tip (umbra; model; prototip) al unui adevar spiritual. Folosirea prototipurilor (modelelor) este foarte comuna in industrie cand se lanseaza (inventeaza) ceva. Cand eram adolescent m-am inscris la cercul de aeromodele si navomodele al Casei Pionierilor din Petrosani. Acolo construiam "modele" ale unor aeronave sau nave ce au existat in trecut sau existau in prezent. Scopul unui model, este evident de a avea o imagine (a sti cum arata), la o scara mai mica, a unei nave ce nu se putea vedea.
O utilizare asemanatoare a modelului se gaseste si in arhitectura. In acest domeniu "modelul" se numeste "macheta".


Ca si cladire (constructie)
Tot in Evrei (9:11, 24) ni se spune despre cortul intalnirii din pustie ca reprezinta o umbra ("o macheta") a cortului din ceruri. Acesta mai este un model si al Domnului Isus Hristos.

"Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare si mai desavarsit, care nu este facut de maini, adica nu este din zidirea aceasta…Caci Hristos n-a intrat intr-un locas de inchinare facut de mana omeneasca, dupa chipul adevaratului locas de inchinare, ci a intrat chiar in cer, ca sa Se infatiseze acum, pentru noi, inaintea lui Dumnezeu."


Ca si ceremonie (ritual)
In Vechiul Testament sunt descrise multe ceremonii religioase. Una dintre cele mai importante dintre aceste ceremonii a fost Praznicul (sarbatoarea) Pastelui care celebra izbavirea evreilor din Egipt si de ingerul mortii. Astfel 1 Corinteni 5:7 ne subliniaza ca Isus Hristos este Pastele nostru.

Studiind Biblia vom descoperi, asadar, ca un tip (model, umbra, macheta, etc.) poate fi o persoana, o intamplare, un obiect, o cladire sau o ceremonie. La randul sau Isus a folosit umbrele cand a invatat. Vorbindu-i lui Nicodim, Isus a folosit "sarpele din pustie" ca si umbra a Sa si a crucificarii Sale apropiate (vezi, Ioan 3:14). De asemenea, Isus a pomenit si experienta lui Iona ca fiind un prototip al ingroparii si invierii Sale (vezi, Mat. 12:40).


Avertisment in privinta interpretarii tipurilor
Un lucru pe care trebuie sa-l evitam este ducerea in extrema a tipurilor. Trebuie sa ne amintim ca acestea nu sunt decat umbre. Daca il urmarim pe "tanarul" TIP facandu-si numarul sau de siluete, nu vom putea sa vedem decat umbrele pe care acesta le proiecteaza pe perete sau pe ecran fara sa fim in stare sa observam detaliile. Nu vom putea sa vedem ce culoare au ochii lui, sau nici macar ce fel de haine poarta. De aceea, trebuie retinut ca intotdeauna o umbra, un tip, este inferior lucrului spre care indica (sau, pe care il prefigureaza). Intotdeauna realitatea (trupul) va avea mai multe detalii decat umbra.

Uneori, un tip poate prefigura mai multe lucruri. Cortul, de exemplu, nu este o umbra doar a cerurilor, ci si a Domnului Isus si a lucrarii Sale de rascumparare a noastra din pacat. Mai poate fi privit de asemenea si ca o umbra a umblarii si partasiei crestinului cu El. Multe lucruri din Noul Testament sunt privite ca umbre. In plus, multe umbre din Vechiul Testament nu sunt deloc explicate in Noul. Luati de exemplu, viata lui Iosif. Desi in multe feluri Iosif il poate prefigura pe Hristos, Noul Testament nu specifica faptul ca acesta este considerat o umbra a Lui.
Tineti minte acest avertisment! Tipurile sau umbrele nu pot fi folosite ca baza pentru invatarea sau formularea unor doctrine, ci doar pentru ilustrarea si clarificarea unor doctrine in timp ce le studiem.


Alegoria

"Mama" ALEGORIE nu este doar o actrita, ci si o profesoara de actorie! Ea va juca un rol, brusc se va opri si apoi va explica ce face. Ea este specializata in punerea in scena a vietii de zi cu zi si in scenete simple pe care oricine le poate intelege.

Definitie: Biblia contine multe alegorii. Adesea alegoria este definita ca fiind o metafora prelungita sau o metafora continua. In timp ce o metafora de regula apare sub forma unui singur cuvant sau a unei singure propozitii, o alegorie este mai lunga de atat. De obicei, ea se desfasoara sub forma unei naratiuni.
In ce priveste alegoria, este aproape o regula ca aceasta nu se poate interpreta literar. Astfel, alegoria uneori este insotita de propria ei interpretare sau va fi explicata chiar de persoana ce ofera alegoria.

Cel de-al saselea capitol al lui Ioan relateaza miracolul hranirii miraculoase de catre Isus a 5 mii de oameni. In ziua care a urmat acestei intamplari, El a folosit o alegorie in invatatura pe care a dat-o. Atunci El le-a spus ca parintii lor din trecut au mancat mana in pustie si ca acum sunt morti, dar: "Painea, care se coboara din cer, este de asa fel, ca cineva sa manance din ea, si sa nu moara. Eu sunt Painea vie, care s-a coborat din cer. Daca mananca cineva din painea aceasta, va trai in veac; si painea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care il voi da pentru viata lumii" (v. 50-51). Iar vers. 54: "Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi…" Insa in vers. 60, El scoate in evidenta faptul ca ei spuneau ca vorbirea aceasta este dificil de inteles pentru ei si insuportabila: "Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?"

Una dintre caracteristicile alegoriei este faptul ca daca nu ai o inima deschisa asemenea iudeilor poti sa te pierzi in intelesurile ei si sa-ti scape ideea principala. Interpretarea acestei alegorii este continuata in restul acestui pasaj pana la vers. 63 unde El personal interpreteaza pentru ucenici ceea ce a spus: "Duhul este acela care da viata, carnea nu foloseste la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh si viata".

Unul dintre cele mai bune exemple ale unei alegorii se gaseste in Galateni 4:21-31. In acest pasaj Pavel le foloseste pe Agar si Sara pentru a ilustra cele doua legaminte. Romani 7:1-6 ilustreaza prin intermediul legii casatoriei eliberarea credinciosului de sub lege prin unirea sa cu Hristos. Conform legii, folosite drept ilustratie, femeia casatorita este legata de sotul ei pana la moartea lui. Doar in cazul interventie acesteia ea este libera sa se alature altui barbat.
Dupa aceea, Efeseni 6 contine alegoria armurii spirituale a crestinului. Primul lucru care ar trebui facut atunci cand studiem o alegorie este de a cauta ideea ei principala, de a afla ce vrea sa spuna. Astfel ar trebui sa privim la context, la ceea ce este spus inaintea ei si dupa ea, sa aflam care este scopul pentru care a fost folosita, sa privim la imprejurarile in care a fost folosita si la aplicatia care i se face, sau interpretarea care i s-a adus de catre autorul ei. Din nou, luati seama de a nu citi (subintelege) prea multe intr-o alegorie sau chiar de a trece peste propria interpretare a autorului.


Parabola

"Papa" PARABOLĂ este povestitorul familiei. De regula, acesta isi spune povestile cu un scop. Dar chiar daca ascultatorilor lui le plac povestile pe care le spune, nu le inteleg si au nevoie sa li se explice ce incearca acesta sa-i invete.

In Noul Testament se gasesc foarte multe parabole. Cuvantul parabola provine de la verbul grecesc care inseamna "a pune alaturi de". El descrie ideea de a pune doua lucruri alaturi pentru a le compara.
In mod normal parabola va privi lucruri din viata de zi cu zi, care vor fi folosite pentru a invata adevaruri spirituale foarte importante. In Matei 13:3-23, Isus descrie pilda (parabola) semanatorului. Incepand de la vers. 18, El Insusi le interpreteaza ucenicilor Sai pilda. Ea insasi invata mai multe adevaruri. Intai de toate, samanta cade in locuri diferite prin care sunt reprezentate patru feluri de oameni. Dupa aceea, El a explicat ca samanta reprezinta Cuvantul lui Dumnezeu si ca pasarile care au venit si au devorat semintele il reprezinta pe Cel rau. De asemenea, prin aceasta parabola Isus descrie felul in care este primit Cuvantul de diferiti oameni.
In Mat. 13:24 Isus a oferit pilda neghinei. Dupa plecarea noroadelor Isus le interpreteaza ucenicilor Sai pilda, asa cum vedem in vers. 36-43.
Este important sa se observe ca pilda (parabola) nu este folosita doar pentru a invata, ci uneori si pentru a ascunde adevarul de cei ce nu vroiau sa-l primeasca. In Matei 13:13-15 Isus spune ca motivul pentru care El "invata in pilde" este fiindca oamenii nu vor sa inteleaga, si nu pentru ca ei nu pot sa inteleaga. Pentru ei pilda era un mijloc care sa le atraga atentia asupra starii lor de impietrire fata de Cuvantul lui Dumnezeu.

"De aceea le vorbesc in pilde, pentru ca ei, macar ca vad, nu vad, si macar ca aud, nu aud, nici nu inteleg. Si cu privire la ei se implineste proorocia lui Isaia, care zice: 'Veti auzi cu urechile voastre, si nu veti intelege; veti privi cu ochii vostri, si nu veti vedea. Caci inima acestui popor s-a impietrit; au ajuns tari de urechi, si-au inchis ochii, ca nu cumva sa vada cu ochii, sa auda cu urechile, sa inteleaga cu inima, sa se intoarca la Dumnezeu, si sa-i vindec'."

Invatarea celor indiferenti Isus a facut-o prin stupefierea lor cu aceste pilde. Deoarece nu L-au primit ca Mesia, inimile lor s-au intunecat si nu au fost in stare sa inteleaga, lucru profetit de Isaia 6:9,10.

In interpretarea parabolelor (deci, a pildelor) exista cateva reguli pe care trebuie sa le urmam:

1)    Cauta obiectul (sau subiectul; adevarul) pe care pilda doreste sa-l ilustreze. Uneori, acesta este afirmat direct tocmai de la inceputul pildei, sau, uneori chiar si la sfarsitul ei.
2)    Priveste doar la ideile principale ale acesteia. De obicei sunt oferite multe detalii care nu sunt neaparat foarte semnificative pentru a completa povestirea.
3)    Pildele nu sunt folosite pentru a fundamenta doctrine, ci pentru a le ilustra in acelasi fel cum o fac umbrele (tipurile) precum si alte figuri de stil.
4)    O cunoastere a obiceiurilor evreiesti este foarte utila in interpretarea pildelor. Fara astfel de cunostinte capacitatea unui om din zilele noastre de a interpreta este grav afectata.


Miracolele

Intre acestea si pilde exista o foarte stransa legatura (asa cum si evanghelistul Ioan am vazut ca s-a straduit sa ne demonstreze!). Miracolele au fost uneori descrise ca fiind pilde in actiune. Intai de toate notati ca acestea sunt evenimente reale. Autorii evangheliilor au spus ca ei au indicat doar cateva dintre lucrurile pe care Isus le-a spus si le-a facut. Astfel, o mare binecuvantare spirituala poate fi obtinuta prin studierea adevarurilor mai profunde pe care acestea le invata. In Ioan, cap. 11, vedem ca Isus l-a readus la viata pe prietenul lui Lazar, mort de patru zile. Vedem ca nici surorile lui nu au crezut ca acest lucru era posibil, spunand ca dupa patru zile trupul lui a inceput sa intre in putrefactie. Totusi Isus a putut sa-l reinvie si a facut-o pentru a demonstra ca indiferent de cat de profund se afunda cineva in pacat, indiferent de cat de disperata pare situatia unui om in ochii prietenilor, sau a rudelor, Isus Hristos poate sa salveze si cel mai ticalos pacatos! Retineti de asemenea ca aceste intamplari ne-au fost transmise pentru ca noi sa-l cunoastem pe Isus ca Mesia.


PENTRU ADUCEREA AMINTE A CELOR INVĂTATE !

Tocmai ati cunoscut familia "ASEMĂNARE"! Exista mai multe modalitati prin care puteti tine minte identitatea fiecarui membru al ei. Poate va amintiti ca SIMILITUDINE este "mezinul", cel mai mic (scurt) din aceasta familie. Apoi, am cunoscut-o pe "domnisoara" METAFORĂ, urmatoarea in varsta. Urmatorul membru al familiei a fost "adolescentul" TIP. "Mama" ALEGORIE este bineinteles foarte usor de amintit pentru "marimea" si "greutatea" ei. Daca va amintiti ALEGORIA este compusa din mai multe metafore care alcatuiesc o unica forma de exprimare. Aceasta este o relatie "mama-fiica".
Ultimul mentionat din aceasta familie este "papa" PARABOLĂ. Cinci de toti. Desigur ati observat ca pentru memorarea lor am folosit tot o figura de stil. Ghiciti care ?

Inainte de a o face, dati-mi voie sa va prezint cateva rude ale acestei familii! Niste nepoti, unchi si verisori.


Cateva dintre figurile de stil intalnite in Biblie

SIMILITUDINEA  (similis = ca si)    O comparatie formala ce foloseste cuvinte ca, "tot asa", "ca si", "cum", pentru a exprima asemanare. "Tot asa trebuie sa-si iubeasca si barbatii nevestele, ca pe trupurile lor..." (Efes. 5:28).   
METAFORA (Meta + phero = o trecere dincolo)    O comparatie sugerata, un cuvant atribuit cuiva care nu este asa pentru a sugera o asemanare. "Beniamin este un lup care sfasie..." (Gen. 49:27).   
IRONIA  (Eiron = un vorbitor disimulat)    Vorbitorul sau autorul spune exact opusul a ceea ce de fapt doreste sa afirme. "S-ar putea zice, in adevar, ca neamul omenesc sunteti voi si ca odata cu voi va muri si intelepciunea!" (Iov 12:1).   
METONIMIA (Meta + onoma = o schimbare de nume)    Un cuvant este folosit in locul altuia pentru a zugravi o relatie dintre lucrurile semnificate. "Duceti-va de luati un miel pentru familiile voastre si junghiati pastele" (Ex. 12:21) unde de fapt se vorbeste despre mielul de Paste.   
HIPERBOLA  (Huper + bole = o proiectie)      O exagerare intentionata efectuata cu scopul de a accentua sau a amplifica realitatea. "Daca deci ochiul tau cel drept te face sa cazi in pacat, scoate-l si leapada-l de la tine..." (Mat. 5:29).   
PERSONIFICAREA (Sa se spuna ca despre o persoana)     Obiectelor fara viata, impersonale, li se atribuie calitatile tipice unor persoane, ca si cum ar avea viata. "Marea a vazut lucrul acesta si a fugit... muntii au sarit ca niste berbeci si dealurile ca niste miei" (Ps. 114:3, 4).   
SINECDOCA  (sun + ekdechomai = a primi de la, si a asocia cu; sau a lua de la si a atribui altcuiva)    Expresia prin care intregul vorbeste pentru o parte, iar o parte pentru intreg. Un individ pentru un grup Si un grup in locul unui individ. "In corabie eram de toti: doua sute saptezeci si Sase de suflete..." (Fapte 27:37). In cazul acesta cuvantul suflet este folosit la descrierea tuturor partilor oamenilor mentionati: trup, suflet si duh.   


PARTEA A DOUA

Hiperbola

"Matusa" hiperbola cand iti vorbeste intotdeauna exagereaza. Nu fiindca doreste sa te insele, ci pentru ca vrea sa sublinieze ce-ti spune. Supraestimeaza situatiile.

DEFINITIE: A descrie o imagine mai infrumusetata a realitatii, sau mai amplificata, folosind intentionat o exagerare reprezinta o trasatura comuna a exprimarii umane, de aceea hiperbola (o proiectie dincolo de realitate) ar trebui sa constituie o figura de stil binecunoscuta noua. In chinul si necazul sau Iov foloseste frecvent aceasta forma de exprimare pentru a accentua cat de teribila este situatia prin care trece, cat si sentimentele ce-l incearca in acelasi timp.

1. Si acum!... Am ajuns de rasul celor mai tineri decat mine, pe ai caror parinti nu-i socoteam vrednici sa-i pun printre canii turmei mele.
2. Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mainilor lor, cand ei nu erau in stare sa ajunga la batranete?
3. Sfrijiti de saracie si foame, fug in locuri uscate, de multa vreme parasite si pustii.
4. Smulg ierburile salbatice de langa copacei si n-au ca paine decat radacina de bucsau (ienupar; n.tr.).
5. Sunt izgoniti din mijlocul oamenilor, striga lumea dupa ei ca dupa niste hoti.
6. Locuiesc in vai ingrozitoare, in pesterile pamantului si in stanci.
7. Urla printre stufisuri si se aduna sub maracini.
8. Fiinte marsave si dispretuite, sunt izgoniti din tara.
9. Si acum, astfel de oameni ma pun in cantecele lor, am ajuns de batjocura lor.
10. Ma urasc, ma ocolesc, ma scuipa in fata.
11. Nu se mai sfiesc si ma injosesc, nu mai au niciun frau inaintea mea.
12. Ticalosii acestia se scoala la dreapta mea si imi imping picioarele, si isi croiesc carari impotriva mea ca sa ma piarda.
13. Imi nimicesc cararea si lucreaza ca sa ma prapadeasca, ei, carora nimeni nu le-ar veni in ajutor.
14. Ca printr-o larga spartura strabat spre mine, se napustesc sub pocnetul daramaturilor.
15. Ma apuca groaza. Slava imi este spulberata ca de vant, ca un nor a trecut fericirea mea.
16. Si acum, mi se topeste sufletul in mine si m-au apucat zilele suferintei.
17. Noaptea ma patrunde si-mi smulge oasele, durerea care ma roade nu inceteaza.
18. De taria suferintei haina isi pierde fata, mi se lipeste de trup ca o camasa.
19. Dumnezeu m-a aruncat in noroi, si am ajuns ca tarana si cenusa.
20. Strig catre Tine, si nu-mi raspunzi; stau in picioare, si nu ma vezi.
21. Esti fara mila impotriva mea, lupti impotriva mea cu taria mainii Tale.
22. Ma ridici, imi dai drumul pe vant si ma nimicesti cu suflarea furtunii.
23. Caci stiu ca ma duci la moarte, in locul unde se intalnesc toti cei vii.

(Iov 30:1-23)

Sentimentele incercate de cineva ce trece printr-o nenorocire nu pot fi confundate si nici intelese gresit daca cineva se exprima in acest fel si folosind un limbaj atat de expresiv si de extravagant ca acel utilizat de Iov.

In Noul Testament il vedem pe apostolul Ioan folosind limbajul hiperbolic atunci cand spune: "Mai sunt multe alte lucruri, pe care le-a facut Isus, care, daca s-ar fi scris cu deamanuntul, cred ca nici chiar in lumea aceasta n-ar fi putut incapea cartile care s-ar fi scris" (Ioan 21:25). Poate ca daca ne-am gandi la existenta nesfarsita a Domnului Isus din vesnicie, o asemenea afirmatie ar putea fi luata literar, insa daca o limitam la faptele Sale pamantesti, din timpul incarnarii Sale, (ceea ce si cred ca Ioan avea in minte!), este limpede ca avem de-a face cu o hiperbola.
Un alt exemplu semnificativ al utilizarii unei hiperbole este expresia nefireasca a lui Pavel din Fapte 9:35, "toti locuitorii din Lida si din Sarona l-au vazut si s-au intors la Domnul". "Toti" este folosit cu intentia de a atrage atentia asupra amplorii trezirii care s-a petrecut in acele cetati, ca urmare a predicarii lui Pavel, cat si a vindecarii ologului Enea.

CUM SE INTERPRETEAZĂ? Se priveste la ce vrea sa spuna. La ce se sugereaza. Nu se interpreteaza literar in 90% dintre cazurile in care se foloseste!

Personificarea

"Unchiul" PERSONIFICARE isi joaca rolul de unul singur, fara parteneri umani. De regula, acesta joaca rolul unui obiect natural sau fenomen al naturii, al vantului sau al diminetii, fara sa i se para deloc iesit din comun.


DEFINITIE: Prin aceasta se face referire la obiecte impersonale ca si cum acestea ar avea viata si personalitate. Li se atribuie calitati si comportamente caracteristice doar fiintei umane.

Imaginatia joaca un rol important in personificare. In Numeri 16:32 se spune ca, "pamantul si-a deschis gura si i-a inghitit, pe ei si casele lor, impreuna cu toti oamenii lui Core si toate averile lor". In acest exemplu, Pamantul este personificat spunandu-se ca are o gura si ca inghite oameni, si cu toate acestea evenimentul ingroparii de vii a rebelilor avand loc totusi fara ca pamantul sa aiba o gura!

Domnul Isus a folosit si El personificarea cand spune, "Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci si ucizi cu pietre pe cei trimesi la tine! De cate ori am vrut sa strang pe copiii tai cum isi strange gaina puii supt aripi, si n-ati vrut!" (Mat. 23:37). Cetatea (orasul) Ierusalim este personificat in exemplul de mai sus, cand Domnul in dorinta de a se adresa locuitorilor sai, se exprima ca si cum ei sunt reprezentati de cetate.

Cu o alta ocazie, Isus a personificat ziua de "maine" spunand, "nu va ingrijorati, dar, de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei" (Mat. 6:34). Astfel, ziua de maine este investita cu trasaturile unei personalitati omenesti cuprinse de griji.

"Moartea" este personificata in 1 Cor. 15:55.

Ironia


"Verisoara" IRONIE, ruda a "matusii" HIPERBOLĂ intotdeauna subestimeaza situatiile si scoate in evidenta lipsurile.


Folosirea ironiei ca si figura de stil care desi este insotita de o intepatura, poarta adesea o forma umoristica. Domnul Isus a folosit ambele efecte ale ei, "…cum poti sa zici fratelui tau: 'Frate, lasa-ma sa-ti scot paiul din ochi' si, cand colo, tu nu vezi barna din ochiul tau? Fatarnicule, scoate intai barna din ochiul tau, si atunci vei vedea deslusit sa scoti paiul din ochiul fratelui tau" (Luca 6:42).

In 1 Corinteni 4:8 apostolul Pavel foloseste ironia cu foarte mare forta: "O, iata-va satui! Iata-va ajunsi bogati! Iata-va imparatind fara noi! Si macar de ati imparati cu adevarat ca sa putem imparati si noi impreuna cu voi!" Citind mai departe, veti vedea ca Pavel contrasteaza starea apostolilor umiliti si prigoniti, ultimii oameni in ochii lumii, cu corintienii plini de mandrie. Din nou el foloseste ironia spunand, "Noi suntem nebuni pentru Hristos: voi, intelepti in Hristos! Noi, slabi: voi, tari! Voi, pusi in cinste: noi, dispretuiti! (1 Cor. 4:10). Va puteti imagina ce au simtit crestinii corintieni vazand cum Pavel le-a dezvaluit valorile gresite si sistemul de valori eronat pe care-l sustineau? Cum acest sarcasm le-a dezumflat balonul mandriei lor omenesti? Din aceste ironii bine tintite ale lui Pavel noi invatam astazi ca nu ne putem mandri si lauda decat cu ceea ce Domnul Isus Hristos a facut pentru noi si cu viata noua pe care El ne-a dat-o!
Adesea aceasta forma este folosita in Biblie pentru a administra mustrare si a produce corectarea purtarii.


In Fapte 23:1-5  se gaseste o utilizare interesanta a ironiei si dificil de interpretat

Scuza pe care o aduce Pavel pentru ceea ce spusese, deoarece i s-a parut a fi o piatra de poticnire pentru fratii sai mai slabi si ca i-ar putea pagubi in dauna lui cu privire la alte lucruri. Acesti crestini evrei, desi slabi, erau totusi frati, asa cum ii numeste el aici, si, avand in vedere acest lucru, apostolul este gata sa-si retraga cuvintele; caci zice el: cine cade in pacat, si eu sa nu ard? (2 Cor. 11:29). Decizia lui ferma a fost facuta mai degraba sa rezume libertatea sa crestina, si nu sa ofenseze vreun frate mai slab; decat sa faca acest lucru mai degraba nu ar manca niciodata carne (1 Cor. 8:13). La fel si aici, cu toate ca si-a asumat libertatea de a-i spune marelui preot ce tinea de el, totusi, cand si-a dat seama ca a ofensat pe cineva, a strigat Peccavi – am pacatuit. Isi dorea sa n-o fi facut; si cu toate ca nu si-a cerut iertare de la marele preot, nici nu si-a scuzat vorbele in fata lui, totusi le-a cerut iertare celor care au fost jigniti de vorbele lui, pentru ca nu era moment mai prielnic sa-i puna in tema cu cele petrecute sau sa se justifice.
1. Isi scuza vorbele spunand ca nu stia in momentul in care i-a adresat acele cuvinte ca respectivul este marele preot (v. 5). N-am stiut, fratilor, ca este marele preot – "Nu m-am gandit la demnitatea pozitiei sale, altfel i-as fi vorbit mult mai respectuos."

Nu vad nicio posibilitate prin care am putea sa credem ca Pavel nu stia ca acela era marele preot, deoarece Pavel fusese timp de sapte zile in Templu, la sarbatoare, unde nu avea cum sa nu-l vada pe marele preot; si faptul ca i-a reprosat ca statea sa-l judece conform Legii demonstreaza ca stia cine este; dar, spune el, n-am avut in vedere. Dr. Whitby le ofera cuvintelor acestora urmatoarea semnificatie: impulsul profetic care era peste si in apostol si care l-a determinat sa spuna ce a spus nu i-a permis sa observe ca acel caruia i se adresa era marele preot, ca nu cumva lucrul acesta sa-l fi impiedicat sa cedeze acelui impuls; dar evreii recunosteau ca profetii puteau folosi o anumita libertate atunci cand vorbeau despre conducatori pe care altii nu o aveau, conform Isaia 1:10, 23.
Ascultati cuvantul Domnului, capetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!…Mai marii tai sunt razvratiti si partasi cu hotii, toti iubesc mita si alearga dupa plata; orfanului nu-i fac dreptate, si pricina vaduvei n-ajunge pana la ei (v. 10, 23).

SĂ NU UITĂM CINE VORBESTE AICI – ISAIA!


Sau (citandu-i pe Grotius si Lightfoot) Pavel nu vrea nici pe departe sa scuze ceea ce a spus, ci mai degraba sa se justifice; "Recunosc ca marele preot al lui Dumnezeu nu trebuie defaimat, dar nu-l recunosc pe acest Anania ca fiind mare preot. El este un uzurpator, care a ajuns sa ocupe aceasta functie prin mita si coruptie, iar rabinul evreu spune ca acel ce face lucrul acesta nu este nici judecator si nici nu ar trebui onorat ca atare." Totusi
2. Are grija ca vorbele sale sa nu se transforme intr-un exemplu, si sa nu ajunga un motiv de slabire a obligatiilor legale: Caci este scris, si ramane o lege inca in vigoare: Pe mai marele norodului tau sa nu-l graiesti de rau.
Caci este spre binele tuturor ca cinstea cuvenita magistraturii sa fie sustinuta si sa nu sufere din cauza greselilor celor carora le-a fost incredintata, si de aceea trebuie urmarita decenta atat in vorbirea despre, cat si in adresarea directa a celor aflati in functii de conducere sau a judecatorilor. Nici macar in vremea lui Iov nu era potrivit sa i se spuna unui imparat: Esti netrebnic, sau unui domnitor: Esti nelegiuit (Iov 34:18).
Chiar si atunci cand facem bine si suferim din pricina aceasta, trebuie sa avem rabdare (1 Pet. 2:20)
Fiti supusi oricarei stapaniri omenesti, pentru Domnul: atat imparatului, ca inalt stapanitor, cat si dregatorilor, ca unii care sunt trimesi de El sa pedepseasca pe facatorii de rele si sa laude pe cei ce fac bine. Caci voia lui Dumnezeu este, ca, facand ce este bine, sa astupati gura oamenilor nestiutori si prosti (1 Pet. 2:13-15).

Nu este vorba ca cei pusi in functii inalte nu ar trebui sa auda despre greselile lor sau ca nedreptatile publice nu ar trebui sa fie sanctionate de catre persoanele in masura, printr-o metoda adecvata, dar trebuie sa existe o anumita indatorire fata de onoarea si reputatia celor aflati in pozitii de conducere mai mult decat fata de alti oameni, deoarece Legea lui Dumnezeu cere ca acestora sa li se arate o anumita reverenta, pentru ca ei sunt reprezentantii lui Dumnezeu; iar urmarile sunt dezastroase pentru cei care dispretuiesc stapanirile si vorbesc de rau pe cei aflati in functii sus puse (Iuda 1:8 – Totusi oamenii acestia, tarati de visarile lor, isi pangaresc la fel trupul, nesocotesc stapanirea si batjocoresc dregatoriile).
Nu blestema pe imparat, nici chiar in gand, si nu blestema pe cel bogat in odaia in care te culci; caci s-ar putea intampla ca pasarea cerului sa-ti duca vorba, si un sol inaripat sa-ti dea pe fata vorbele (Ecl. 10:20).
(Extrase din Comentariul lui Matthew Henry)

ALTE EXEMPLE:

- In 1 Regi 18:27 Ilie ii ridiculizeaza pe inchinatorii lui Baal! Merita citit!


Metonimia
"Verisoara"

O alta figura de stil este metonimia (o schimbare de nume). Vorbindu-le fariseilor despre Irod, Hristos spune, "Duceti-va", le-a raspuns El, ,,si spuneti vulpii aceleia…" (Luca 13:32), caracterizandu-l astfel printr-un cuvant pe vicleanul si crudul politician, imparat al Iudeii.
"Calea nebunului este fara prihana in ochii lui, dar inteleptul asculta sfaturile" (Prov. 12:15), "ochii" reprezentand felul de a vedea lucrurile, sau mentalitatea celui necredincios. Sau, "limba inteleptilor aduce vindecare…" (Prov. 12:18), unde "limba" reprezinta ceea ce inteleptii spun, cuvintele lor, ideile lor, conceptiile lor, de pilda.
In Noul Testament se spune ca, "nu puteti bea paharul Domnului si paharul dracilor; nu puteti lua parte la masa Domnului si la masa dracilor" (1 Cor. 10:21), caz in care "paharul" si "masa" sunt cuvinte folosite pentru a indica ce contin acestea. Dupa aceea, in Romani 3:30, circumcizia (taierea imprejur) este folosita pentru a-i reprezenta pe iudei, in timp ce necircumcizia ("netaiatii imprejur") se refera la Neamuri.
Din aceste cateva exemple se poate vedea cat de des este folosita in Biblie aceasta forma numita metonimie. In acelasi fel noi ne referim astazi la o persoana spunandu-i, "tigru" sau "pisica".


Epifora

Aceasta este o figura stranie, dar pitoreasca care da impresia ca vorbitorul se adreseaza lui insusi printr-un fel de dialog exteriorizat (grait cu voce tare). De exemplu, "atunci imparatul, cutremurandu-se, s-a suit in odaia de sus a portii si a plans. Pe cand mergea, zicea: ,,Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu in locul tau! Absalom, fiul meu, fiul meu!" (2 Sam. 18:33). Iata ce expresie miscatoare a tristetii lui David este zugravita de aceasta forma. Intr-o asemenea imprejurare nu se putea gasi nici-o alta forma de exprimare atat de plastica şi expresiva ca aceasta.
O alta ocazie in care apare o asemenea figura de stil este exemplul in care imparatii pamantului se adreseaza cetatii cazute a Babilonului: "Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Intr-o clipa ti-a venit judecata!" (Apoc.18:10).
Aceasta figura de stil pare cea mai potrivita exprimarii simtamintelor celor mai profunde. In felul acesta atentia noastra este repede atrasa asupra lor.


Sinecdoca
"Verisoara"

Sunt convins ca am tresarit cu totii la auzul denumirii acestei figuri de stil biblice, dar este totusi una pe care si noi o folosim in exprimarea de zi cu zi. De exemplu, noi spunem despre un moment ca, "acesta este ceasul", fara sa ne referim neaparat la durata unei ore.

Aceeasi expresie folosita in viata lui Hristos pentru a exprima clipa Sa de suferinta, sau de glorie, in functie de imprejurarea care se incearca a fi descrisa. Astfel o parte substituie intregul. Sinecdoca apare in Scripturi, de exemplu in pasaje ca, Judecatori 12:7, unde ni se spune ca Iefta a fost ingropat in "cetatile Galaadului" desi, evident este vorba doar de una singura in care a fost ingropat. In Luca 2:1 "toata lumea" se refera la Imperiul Roman. In Deuteronomul 32:41 expresia "fulgerul sabiei Mele" se refera la stralucirea lamei unei sabii lustruite.


Ebraismele

"Oaspete" al casei. Are probleme de exprimare, deoarece este strain de noi. Lumea nu prea il intelege si el adesea se balbaie. Incearca din greu sa se faca inteles de gazdele sale. Insa cu cat aflam mai multe despre tara lui de origine si obiceiurile neamului sau ajungem sa-l intelegem mai bine.

Acestea sunt anumite expresii tipice doar limbii evreiesti care se repeta in limba noastra chiar in urma traducerii textului biblic.

Astfel cuvantul "fiu" uneori semnifica nu var, sau chiar o ruda mai indepartata. Exemple:

Mat. 1:1 – Isus, fiul lui David? In ciuda numeroaselor generatii ce s-au scurs intre ei?! Contradictiile dispar! (Lot era doar nepotul lui Avraam, dar este numit fratele lui in Gen. 14:14, 16).

Num. 3:15 – preotii sunt "fiii lui Levi".
Fiul unui lucru: "copii ai maniei" sau "copii ai luminii" indicand ce anume ii caracterizeaza.

Un aspect intalnit si la alte culturi. Vezi cultura amero-indiana! Fiul lui "Zgarie Nori"!!??

Efes. 2:3  Intre ei eram si noi toti odinioara, cand traiam in poftele firii noastre pamantesti, cand faceam voile firii pamantesti si ale gandurilor noastre, si eram din fire copii ai maniei, ca si ceilalti.
Efes. 5:8  Odinioara erati intuneric; dar acum sunteti lumina in Domnul. Umblati deci ca niste copii ai luminii.


Paralelismele

Apar indeosebi in formele poetice ale Scripturii.

Psalmul 25:4 – Arata-mi, Doamne, caile Tale si invata-ma cararile Tale.

Cele trei forme ale paralelismelor:

1)    Paralelism sinonim: Prov. 1:20, 22, 28, 30-31 – ideea: importanta/necesitatea intelepciunii
2)    Paralelism sintetic: Psalm 1 – autorul adauga ideii initiale. Suprapune ideii asemanatoare. Construieste o progresie, o scara.
3)    Paralelism antitetic: autorul contrasteaza o idee cu alta: Prov. 15:2

1)    al doilea rand repeta sensul primului
2)    al doilea rand adauga sensuri sau explica primul rand
3)    al doilea rand este opus, contrazice, contrasteaza primul rand.


NEGATIILE DUBLE:
Efes. 6:12 Noi nu ne luptam impotriva carnii si a sangelui…


CONCLUZIE
Dupa ce am vazut importanta si frecventa utilizarii figurilor de stil in Biblie putem sa apreciem aerul pitoresc si colorat pe care-l aduc Scripturii, sper acum ca vom realiza cat de necesar este sa le interpretam in mod cuvenit pentru a intelege ce a vrut Dumnezeu sa ne comunice prin Biblie. Misterul acestora poate fi alungat, iar valoarea acestor expresii poate sa ne faca sa apreciem limbajul omenesc prin care ni s-a transmis revelatia Cuvantului lui Dumnezeu, insa pentru aceasta trebuie sa le observam si sa le definim bine.


Compilarea, traducerea si adaptarea materialului 
ii revine lui Teodor Macavei.

Capela crestina
Aurel Vlaicu 11
Petrosani, 2675, HD
Romania

SURSE FOLOSITE:
1. "Seeking Bible Treasures", by Ray E. Baughman, An Emaus Correspondence Course, Emmaus Bible School, Cartlett Boulevard, Eastham, Wirral, Merseyside, England L62 8BZ.
2. "Knowing Scripture", R. C. Sproul


Tema:

I. PRIMUL EXERCITIU: Sa se determine ce figuri de stil sunt indicate in urmatoarele 15 pasaje biblice:

1) 1 CORINTENI 5:7
2) LUCA 12:42-48
3) LUCA 11:29
4) IOAN 8:12
5) PSALMUL 31:3
6) FILIPENI 2:15
7) MARCU 15:32
8) PSALMUL 18:33
9) FAPTE 26:24
10) ISAIA 40:31
11) LUCA 10:30-37
12) PSALMUL 80:8-16
13) ROMANI 5:14
14) 1 PETRU 2:6-7
15) FAPTE 17:18-32

II. AL DOILEA EXERCITIU:

Sa se comenteze alegoria din Galateni 4:21-31.

Ce vrea sa indice?
Care este mesajul ei principal?
Ce a vrut Pavel sa spuna apeland la ea?

Care este interpretarea pe care acesta o ofera?
Ce contrasteaza Pavel aici?
Ce mare adevar spiritual a dorit Pavel sa-l comunice folosind aceasta alegorie?

Pe cine reprezinta Isaac si pe cine reprezinta Ismael?
Ce este simbolizat prin Agar si Ismael?
Ce este simbolizat prin Sara si Isaac?
Ce este simbolizat prin Muntele Sinai din Arabia?
Ce este simbolizat prin Ierusalimul de sus?
Cine sunt copiii celei parasite?

Textul se explica singur, de aceea, asistati la expunerea "maestrului" Pavel care traseaza toate comparatiile si indica toate ideile importante ale lectiei si notati-le pe hartie. Acordati atentia cuvenita si exercitiul va insemna o utila revelatie a harului lui Dumnezeu.