Toate isi au vremea lor

Poezii crestine

Zeci de mii

Am privit spre cer cu frica
Prin a inimii credinta,
Si-am vazut cum se ridica
Din necaz si suferinta…

Multi crestini purtand lumina,
Zeci de mii… dintre ruini,
Inaltand fruntea senina
Sub coroana grea de spini.

Iata ca o mare gloata
Ca s-o numeri, nu puteai;
Imbracata-n haina alba,
Sta in Fata Lui in rai!

Si canta: „Vrednic esti, Doamne!”
Sa primesti azi multumirea!
Sfant, Cel Sfant, Atotputernic,
Ce-ai dat lumiii mantuirea!

Esti inconjurat de ingeri,
Tu, Hristosul celor vii,
Iata numarul de Neamuri,
Milioanele de mii!

Azi privim toti catre ceruri
Adorand a Ta fiinta,
Pentru marile-adevaruri,
Biruite prin credinta!

Si-am vazut sclipind prin roua
Pacatosi treziti la moarte
Si-a cantat cantare noua
Harfa mea cu zece coarde!