Pretul neglijentei

Preţul pe care creştinii buni şi serioşi îl plătesc pentru că nu fac nimic este acela de a fi conduşi de acele minorităţi foarte gălăgioase ale căror singure calificări pentru a conduce sunt o ambiţie arogantă şi o voce puternică. Întotdeauna au fost şi vor fi astfel de oameni în adunările sfinţilor. Ei cunosc cel mai puţin şi vorbesc cel mai mult, în timp ce oamenii evlavioşi şi chibzuiţi renunţă prea adesea la conducere în favoarea lor, în loc să le opună rezistenţă. Mai târziu, aceleaşi suflete docile dau din cap şi îşi plâng captivitatea. Însă atunci este prea târziu.