Vioara din lemn de santal

Cum de a devenit Eternul Fiu, etern zamislit si etern nedespartit de Existenta Nemarginita – un fiu al omului de lut coiplit cu viata dramuita?!

…A fost o coborare din Celest si din Etern, pe-un plai mizer si efemer, pornita dintr-un dor al Dragostei divine, de a-si uni in Sine pe deplin, tot ce-a pornit din Bine – dar s-a tot risipit, de neguri napadit…

si-n frematari de Har, de Jertfa si trudit avant se zamislesc lumini in sufletul cait si-nfrant, pana s-or construi, in spatii, pilonii celuilalt Pamanat…

Caci focul Dragostei ceresti topeste negura-n Lumina si-aduna-n sublimari de vis colbul si sufletul proscris si le inalta din abis pe culmi de glorie divina!       

Cuprins
       
Capitolul 1: O noua cometa
Capitolul 2: Tipare si tablouri
Recapitulari si concluzii
Prosternare (Cronica celesta)